Boala incluziunilor celulare (I-cell disease, inclusion cell disease) sau mucolipidoza II face parte din familia bolilor de stocaj lizozomal și apare ca urmare a unui defect enzimatic (o fosfotransferază din aparatul Golgi).
Cauze
În mod normal, proteinele sintetizate la nivelul aparatului Golgi care urmează să devină enzime lizozomale sunt marcate prin fosforilarea reziduurilor de manoză la manozo-6-fosfat (sub acțiunea N-acetilglucozaminil-1-fosfotransferază). Această etichetare sub forma manozo-6-fosfat (M6P) previne intrarea enzimelor în calea secretorie și le direcționează caracteristic spre lizozomi, unde vor acționa ca hidrolaze. Defectele genetice care afectează acest proces de fosforilare produc boala incluziilor celulare – în care enzimele lizozomale sunt eliberate în spațiul extracelular iar acumularea de molecule nedegradate în lizozomi (ca urmare a absenței enzimelor necesare digerării acestora) determină apariția unor incluziuni celulare. Pe scurt, hidrolazele ajung să fie secretate în sânge în loc să fie încorporate în lizozomi (“empty lysosomes”). Prezența lor în sânge nu este problematică deoarece sunt inactivate la pH-ul neutru sangvin.
Clinic: semne și simptome
Tabloul clinic este asemănător cu cel al mucopolizaharidozei numită sindrom Hurler.
- facies cu trăsături aspre, grosolane, hiperplazie gingivală, macroglosie
- anomalii scheletale, mobilitate articulară redusă (până la anchiloză)
- hepatomegalie, splenomegalie
- hernii
- anomalii valvulare cardiace
- retard în dezvoltarea motorie și cognitivă (retard psihomotor)
- opacifiere corneană
- statură mică
Decesul apare de obicei până în vârsta de 7 ani datorită insuficienței cardiace congestive sau infecțiilor respiratorii recurente (pneumonie, otită medie, bronșită).
Diagnostic
Diagnosticul se pune pe baza manifestărilor clinice și se confirmă prin teste biochimice (determinarea activității N-AcGlc-fosfotransferazei în eritrocite/fibroblaști, măsurarea activității enzimelor lizozomale – beta-hexozaminidază, iduronat sulfatază, arilsulfataza A – în ser sau culturi de fibroblaști) și histologice (evidențierea incluziunilor intracitoplasmatice în celule de origine mezenchimală – fibroblaști). Există posibilitatea de diagnostic prenatal. Boala are o transmitere autosomal recesivă.
Tratament
Nu există un tratament specific sau curativ pentru boala incluziunilor celulare. Tratamentul este limitat la controlarea sau reducerea simptomelor: suplimente nutritive (fier, vitamina B12), terapie fizicală pentru recuperare motorie, transplant de măduvă hematogenă (pentru întârzierea sau ameliorarea tulburărilor neurologice).
foto: umcutrecht.nl
